Prostul gust,arta mediocra isi face loc insidios in arealul nostru cultural pe toate caile,invadandu-ne sufletul,agresandu-ne bunul simt uneori instinctual sau cultivat, al aprecierii frumosului de urat .M-am decis sa scriu acest articol pentru ca personal nu vreau sa ma inregimentez in acea „spirala a tacerii” descrisa de sociologul german Elisabeth-Noelle Neumann, prin care „tabăra aflată în minoritate devine tot mai puţin dispusă să se exprime de teama de a nu se izola”,de a nu supara,” în timp ce tabăra aflată în majoritate devine tot mai sonoră, acest lucru întărind percepţia că ea este în majoritate şi câştigând astfel tot mai mulţi adepţi.”
De curand am intrat in posesia a cinci carti pe care am sa le numesc pseudo antologii poetice, aparute sub ingrijirea a diverse persoane. Analizandu-le am intalnit la fiecare din cele cinci antologii unul sau mai multe aspecte carentiale din punctul de vedere al design-lui lor de carte tiparita . Ce am constatat? ..si am sa ma refer exclusiv la forma editoriala a cartilor,la asezarea si aspectul general al paginii si nicidecum la continutul si valoarea artistico-literara a creatiilor publicate,adica le voi judeca ca si cum ar fi fost publicate in chineza si eu am putut sa apreciez doar aspectul general al volumului.
- Pseudo antologiile acestea abunda de imagini copiate de pe internet,imagini de diverse facturi care nu fac un tot unitar adica acea coerenta artistica necesara unei grafici de carte care ar trebui gandita de un sigur autor si personalizata pe text (parerea mea )
- Copertile nu sunt rezultatul nici celui mai mic act de creativitate personalizata ci dimpotriva sunt de regula „asezonate” cu niste imagini vulgare gasite tot pe internet si care compromit irefutabil valoarea si standardul estetic necesar unei carti .
- Ingrijitorii acestor pseudo antologii nu apar asa cum ar fi firesc, cu numele asezat undeva discret pe o pagina interiora alaturi de un text de bun simt „editie ingrijita de... sau editie selectata de ...”,ci isi pun numele pe coperta, deasupra titlului ca si cum tot ce scrie in cartea respectiva le-ar apartine in totalitate ca fiind creatie literara personala.Si uite asa lumea cand se refera la antologia respectiva nu mai spune „titlul antologiei....” cum o fi sunand el ,ci „cartea ...” acelei persoane care si-a atribuit in mod nepermis, afisat la vedere pe coperta dreptul de autor al intregului volum,cand ea are doar patru cinci pagini de scrieri personale in interior si meritul ei consta exclusiv doar in a selecta productiile literare si a se ocupa de publicarea gandurilor,creatiilor a diverse persoane care au acceptat sa publice in asa tiparitura kitsc
- Designul interior al asezarii in pagina al cartii este sfasietor maltratat prin diferentele colosale ce apar intre fascicolele autorilor,si anume: unii isi pun numele real si o poza color, in timp ce altii au poze alb negru,altii isi pun doar pseudonimul si in loc de poza o imagine grosiera prin sentimentalismul ieftin sugerat, tot luata de pe internet.
- Din cauza limitarii preturilor de cost acesti ingrijitori de editii antologice aduna in paginile unui singur volum prea multi autori si versurile lor sunt publicate inghesuit cu economii drastice de spatiu, alocandu-se doar cateva pagini (5-6) prea putine ca autorul sa aiba loc sa isi etaleze semnificativ si probatoriu potenta literara.Si uite asa ochiul cititorului este agresat cu o asezare in pagina asimetrica, tescuita si burdusita,ori cartea trebuie sa fie aerisita, poeziei trebuie sa ii oferi spatiu,pagina in care o asezi sa fie un altar in care ea sa straluceasca,nu o desaga in care impingi versurile la refuz.
Ori eu gandesc ca editarea si ingrijirea unei carti care o aduci la „lumina tiparului” este un act de inalta etica si deontologie profesionala care trebuie obligatoriu sa intruneasca anumite rigori estetice si sa promoveze si formeze bunul gust acelor in mana carora ajunge cartea, nu sa faca apolologia kitsch-ului.
De ce apar astfel de tiparituri ?...de ce editurile si proprietarii de edituri care ar trebui ei insusi sa aiba un nivel superior de educatie estetica,fac rabat la dentologia profesionala si din motive meschine si interesat mercantile, apara,produc si promoveaza servil astfel de „imprimate”....
Pentru ca de cele mai multe ori proprietarul editurilor care accepta sa scoata atari tipareli nu este un om de cultura, ci un intreprinzator frivol, smecher, fara un cod moral personal viguros si autentic cultivat, care avand instinctul unor afaceri profitabile si-a deschis si o editura ca sursa de venit rentabil tot asa de usor ca si cum si-ar fi deschis un nou SRL la colt de bloc denumit grosolan prin romgleza afisata „minimarchet”.Asa au aparut numeroase minimarchete editoriale,care polueaza arta editarii de carte beletristica cu inflatie de tiparituri kitsch ca si aspect estetic,(nu ma refer deloc la continut) facand un mare „rasol-adamarol” din bucatile literare trimise cu multa incredere de autori care-si „alinta visele lor de femei si barbati” sperand ca vor accede si ei candva la „esentele antologice a celor o mie de poeti contemporani”lor.
Aceste gen de antologii devin antologii comerciale, care nu intrunesc niste norme ale frumosului,sunt niste productii culturale estetice grosiere impanate cu imagini si coperti pompoase, stridente dar sterile prin mesajul trasmis, ingradind ucigas dimensiunea culturala a editarii cartii, promovand inesteticul si cultivand in constiinta publica si a celor care cu buna credinta si-au incredintat scrierile acestor ingrijitori de antologii-uratul,vulgarul.
De ce autorii incredinteaza comorile sufletului lor-creatiile lor spre tiparire unor astfel de „intreprinzatori editoriali”? -care de multe ori nu o fac cu rea credinta, ci pun mult suflet in aceste antologii .Ei insusi sunt carentiali in bun gust, conditia lor culturala personala este insuficient cultivata, si deci ei nu pot fi luati drept mentori,indrumarile lor spirituale fiind invalide, acut atacate de flagelul bunului gust discutabil,ei insisi fiind victimile drogului kitsch-ului care au invadat intreg arealul cultural asa cum am spus la inceput.
Autorii isi incredinteaza creatiile lor spre publicare acestor ingrijitori de antologii pentru ca doresc cu disperare sa isi vada creatiile lor intr-o carte tiparita,pe care sa o poata tine in mainile lor,si oferi prietenilor,lasa posteritatii,nu doar intr-o postare pe internet,sau incuiate intr-un fisier in calculatorul lor . Intr-o lume obnubilata de interese meschine si atavice ,de instrainarea de sine si de semeni deopotriva,unii dintre noi cautam sa atingem pe cont propriu piscuri culturale,iar suflete inteligente si sensibile se refugiaza ca ultima speranta dupa valul creatiei literare tesand metafora, vers,poezie,dand astfel sens si faurind straie nuditatii interioare..Astfel jerfta si travaliul spiritual la biroul lor, sau in fata calculatorului se concretizeaza in creatii mai mult sau mai putin slefuite,mai adanc sau mai superficial atinse de talentul autentic .Cei ce scriu isi canta in creatiile lor sentimentele de bucurie ,de instrainare,de neimplinire sau satisfactii,dorintele si visele.Desigur poate unul din cele mai ascunse vise ale acestora este de a-si vedea poemele culese intr-o carte tiparita,intr-un volum de autor daca puterile lor pecuniare le permit sau macar intr-un volum de debut colectiv, o astfel de antologie,lasand la latitudinea si nivelul de educatie estetica a ingrijitorului antologiei felul in care cartea va fi pusa in pagina, inobilata sau impanata cu imagini,aerisita si cu fonturi lizibile sau ticsita si sufocata sa incapa cati mai multi autori.Cand isi vad cartea in mana si citesc randurile lor rupte din suflet, autorii nu si mai pun problema aspectului estetic al cartii si mesajului ei estetic suburban nu mai conteaza,ei cazand involuntar in plasa promovarii gratuite a kitsch-ului editorial,dand avant acestor intreprinzatori care fac din editarea unei carti ce reprezinta o arta, o indeletnicire ce promoveaza si face apologia kitch-lui, retrogradand irecuzabil scopul publicarii unei carti doar la o simpla xeroxare a unor texte.
Cum oare mai putem sa oxigenam frumosul si sa dam drept la viata cartilor frumoase pe care sa le iubesti si pe ele ca si carte tiparita, nu doar pentru ceea ce este scris in ele, daca cei care patroneaza si au aceste puteri sunt ei niste persoane intreprinzatoare si de buna credinta de multe ori, dar drastic marcate de vid de educatie autentica pentru frumos, promovand atitudini si comportamente culturale discutabile in ceea ce priveste frumosul care duce la fascinatie, placere, falsificand adevaratele valori estetice ,cartea devenind un amalgam de imagini dubiose trase de pe internet fara un continut artistic profund structurat, ale caroror coperti exceleaza prin „autenticitatea Kitsch-ului”, daca pot sa ma exprim asa.
Cum putem noi in fata acestei invazii de pesudo tiparituri sa mai distingem intre frumos si urat,intre autentic si fals, intre estetic si inestetic,care sa mai fie criteriile noastre de valorizare culturala cand totul in jurul nostru se sileste sa ne faca sa devenim oameni kitsch
Asociatia Universul Prieteniei isi propune ca unul din scopurile ei esentiale sa fie promovarea frumosului,al autenticului girat de oameni de carte recunsocuti in epoca, la care noi apelam ca si indrumatori spirituali asa cum sunt scriitorii Emilian Marcu,Liviu Apetroaie,Nicolae Busuioc,Cassian Maria Spiridon,Daniel Corbu ,oameni prin mana carora au trecut zeci de mii de carti,care au publicat zeci de carti personale,sau au ingrijit mii de carti tiparite la editurile proprii sau cele la care au lucrat.
Dorim sa fim niste modelatori de suflete catre accederea la standarde nobile si a caror valoare este de netagaduit.In acest spirit incercam sa construim si emisiunile Radioului Universul Prieteniei,noi toti considerandu-ne imperfecti si perfectibili,si de aceea emisiunile acestui post vor deveni din ce in ce mai atragatoare eliberate de mesaje sonore insa sterile,imersate in metafore senzuale si exaltate, dar agasante prin faptul ca sunt repetate de 9,10 ori intr-o emisiune,dezrobite de jocuri de cuvinte artistic pronuntate dar care in fond sunt lipsite de continut temeinic structurat,sau de promo-uri stridente si angajante dar nesustinute in fapt de continutul emisiunii, care uneori este un amalgam de elucubratii compuse adevarat cu multa osteneala comerciala,dar in fapt o combinatie de idei haotice care repetate la infinit reusesc sa nu mai transmita nimic din ceea ce odata la inceput au transmis, din ceea ce odata erau apreciate ca fiind spectaculoase,dar de care ascultatorii s-au saturat datorita planeitatii si steoritipiei lor .Mai bine sa citim un poem nou punand in lectura intreaga reverberatie poetica a autorului,valorificand spatiul pe grila de program, dand dovada de asa numita „cultura media” (care privelegiaza latura emotionala a omului, nesolicitand gandirea elaborata si analitica),decat sa umplem spatiul de emisie cu mesaje auzite de sute de ori. Fiecare moderator cnsider ca trebuie sa fie propriul cenzor in asa fel incat cu cinste si demnitate mai bine sa facem o emisiune mai scurta decat avem spatiu in grila de program, daca nu am avut timp sa ne-o pregatim, mai scurta dar consistenta si spumoasa, veridica si mereu noua, din respect fata de ascultator, din respect si datorie fata de sine de a nu cadea in asa numita „betie a kitsch-ului”, adica oferta cultural artistica a propriei emisiuni sa fie autentica,aceeasi dar mereu noua.
Emisiunile Radioului Universului Prieteniei trebuie sa nu isi piarda dimensiunile profund culturale pentru care acest radio a fost infiintat,dimensiuni care apartin Asociatiei Universului Prieteniei ce sustine valorile perene,adica asa numita „cultura inalta” .
Postări
