Tentatia si capcanele Kitsch-ului

Kitsch-ul, după profesorul în istoria filosofiei Grigore Georgiu, „este un termen convenţional care desemnează o specie de creaţii pseudoartistice, inferioare din punct de vedere calitativ, având următoarele trăsături principale: prevalenţa stimulilor elementari, biologici (erotism, violenţă, vulgaritate) şi etico-afectivi (sentimentalism, idealizare, schematism, viziune melodramatică asupra vieţii), o accesibilitate directă a mesajului (semnificaţii univoce, simpliste, într-un limbaj standardizat, chiar rudimentar), axare pe divertisment, cultivând gusturi triviale, promovând atitudini provocatoare, aşa încât operele-kitsch urmăresc doar să placă, să fascineze, nu să exprime ceva anume”
Prostul gust,arta mediocra isi face loc insidios in arealul nostru cultural pe toate caile,invadandu-ne sufletul,agresandu-ne bunul simt uneori instinctual sau cultivat, al aprecierii frumosului de urat .M-am decis sa scriu acest articol pentru ca personal nu vreau sa ma inregimentez in acea „spirala a tacerii” descrisa de sociologul german Elisabeth-Noelle Neumann, prin care „tabăra aflată în minoritate devine tot mai puţin dispusă să se exprime de teama de a nu se izola”,de a nu supara,” în timp ce tabăra aflată în majoritate devine tot mai sonoră, acest lucru întărind percepţia că ea este în majoritate şi câştigând astfel tot mai mulţi adepţi.”
De curand am intrat in posesia a cinci carti pe care am sa le numesc pseudo antologii poetice, aparute sub ingrijirea a diverse persoane. Analizandu-le am intalnit la fiecare din cele cinci antologii unul sau mai multe aspecte carentiale din punctul de vedere al design-lui lor de carte tiparita . Ce am constatat? ..si am sa ma refer exclusiv la forma editoriala a cartilor,la asezarea si aspectul general al paginii si nicidecum la continutul si valoarea artistico-literara a creatiilor publicate,adica le voi judeca ca si cum ar fi fost publicate in chineza si eu am putut sa apreciez doar aspectul general al volumului.
- Pseudo antologiile acestea abunda de imagini copiate de pe internet,imagini de diverse facturi care nu fac un tot unitar adica acea coerenta artistica necesara unei grafici de carte care ar trebui gandita de un sigur autor si personalizata pe text (parerea mea )
- Copertile nu sunt rezultatul nici celui mai mic act de creativitate personalizata ci dimpotriva sunt de regula „asezonate” cu niste imagini vulgare gasite tot pe internet si care compromit irefutabil valoarea si standardul estetic necesar unei carti .
- Ingrijitorii acestor pseudo antologii nu apar asa cum ar fi firesc, cu numele asezat undeva discret pe o pagina interiora alaturi de un text de bun simt „editie ingrijita de... sau editie selectata de ...”,ci isi pun numele pe coperta, deasupra titlului ca si cum tot ce scrie in cartea respectiva le-ar apartine in totalitate ca fiind creatie literara personala.Si uite asa lumea cand se refera la antologia respectiva nu mai spune „titlul antologiei....” cum o fi sunand el ,ci „cartea ...” acelei persoane care si-a atribuit in mod nepermis, afisat la vedere pe coperta dreptul de autor al intregului volum,cand ea are doar patru cinci pagini de scrieri personale in interior si meritul ei consta exclusiv doar in a selecta productiile literare si a se ocupa de publicarea gandurilor,creatiilor a diverse persoane care au acceptat sa publice in asa tiparitura kitsc
- Designul interior al asezarii in pagina al cartii este sfasietor maltratat prin diferentele colosale ce apar intre fascicolele autorilor,si anume: unii isi pun numele real si o poza color, in timp ce altii au poze alb negru,altii isi pun doar pseudonimul si in loc de poza o imagine grosiera prin sentimentalismul ieftin sugerat, tot luata de pe internet.
- Din cauza limitarii preturilor de cost acesti ingrijitori de editii antologice aduna in paginile unui singur volum prea multi autori si versurile lor sunt publicate inghesuit cu economii drastice de spatiu, alocandu-se doar cateva pagini (5-6) prea putine ca autorul sa aiba loc sa isi etaleze semnificativ si probatoriu potenta literara.Si uite asa ochiul cititorului este agresat cu o asezare in pagina asimetrica, tescuita si burdusita,ori cartea trebuie sa fie aerisita, poeziei trebuie sa ii oferi spatiu,pagina in care o asezi sa fie un altar in care ea sa straluceasca,nu o desaga in care impingi versurile la refuz.
Ori eu gandesc ca editarea si ingrijirea unei carti care o aduci la „lumina tiparului” este un act de inalta etica si deontologie profesionala care trebuie obligatoriu sa intruneasca anumite rigori estetice si sa promoveze si formeze bunul gust acelor in mana carora ajunge cartea, nu sa faca apolologia kitsch-ului.
De ce apar astfel de tiparituri ?...de ce editurile si proprietarii de edituri care ar trebui ei insusi sa aiba un nivel superior de educatie estetica,fac rabat la dentologia profesionala si din motive meschine si interesat mercantile, apara,produc si promoveaza servil astfel de „imprimate”....
Pentru ca de cele mai multe ori proprietarul editurilor care accepta sa scoata atari tipareli nu este un om de cultura, ci un intreprinzator frivol, smecher, fara un cod moral personal viguros si autentic cultivat, care avand instinctul unor afaceri profitabile si-a deschis si o editura ca sursa de venit rentabil tot asa de usor ca si cum si-ar fi deschis un nou SRL la colt de bloc denumit grosolan prin romgleza afisata „minimarchet”.Asa au aparut numeroase minimarchete editoriale,care polueaza arta editarii de carte beletristica cu inflatie de tiparituri kitsch ca si aspect estetic,(nu ma refer deloc la continut) facand un mare „rasol-adamarol” din bucatile literare trimise cu multa incredere de autori care-si „alinta visele lor de femei si barbati” sperand ca vor accede si ei candva la „esentele antologice a celor o mie de poeti contemporani”lor.
Aceste gen de antologii devin antologii comerciale, care nu intrunesc niste norme ale frumosului,sunt niste productii culturale estetice grosiere impanate cu imagini si coperti pompoase, stridente dar sterile prin mesajul trasmis, ingradind ucigas dimensiunea culturala a editarii cartii, promovand inesteticul si cultivand in constiinta publica si a celor care cu buna credinta si-au incredintat scrierile acestor ingrijitori de antologii-uratul,vulgarul.
De ce autorii incredinteaza comorile sufletului lor-creatiile lor spre tiparire unor astfel de „intreprinzatori editoriali”? -care de multe ori nu o fac cu rea credinta, ci pun mult suflet in aceste antologii .Ei insusi sunt carentiali in bun gust, conditia lor culturala personala este insuficient cultivata, si deci ei nu pot fi luati drept mentori,indrumarile lor spirituale fiind invalide, acut atacate de flagelul bunului gust discutabil,ei insisi fiind victimile drogului kitsch-ului care au invadat intreg arealul cultural asa cum am spus la inceput.
Autorii isi incredinteaza creatiile lor spre publicare acestor ingrijitori de antologii pentru ca doresc cu disperare sa isi vada creatiile lor intr-o carte tiparita,pe care sa o poata tine in mainile lor,si oferi prietenilor,lasa posteritatii,nu doar intr-o postare pe internet,sau incuiate intr-un fisier in calculatorul lor . Intr-o lume obnubilata de interese meschine si atavice ,de instrainarea de sine si de semeni deopotriva,unii dintre noi cautam sa atingem pe cont propriu piscuri culturale,iar suflete inteligente si sensibile se refugiaza ca ultima speranta dupa valul creatiei literare tesand metafora, vers,poezie,dand astfel sens si faurind straie nuditatii interioare..Astfel jerfta si travaliul spiritual la biroul lor, sau in fata calculatorului se concretizeaza in creatii mai mult sau mai putin slefuite,mai adanc sau mai superficial atinse de talentul autentic .Cei ce scriu isi canta in creatiile lor sentimentele de bucurie ,de instrainare,de neimplinire sau satisfactii,dorintele si visele.Desigur poate unul din cele mai ascunse vise ale acestora este de a-si vedea poemele culese intr-o carte tiparita,intr-un volum de autor daca puterile lor pecuniare le permit sau macar intr-un volum de debut colectiv, o astfel de antologie,lasand la latitudinea si nivelul de educatie estetica a ingrijitorului antologiei felul in care cartea va fi pusa in pagina, inobilata sau impanata cu imagini,aerisita si cu fonturi lizibile sau ticsita si sufocata sa incapa cati mai multi autori.Cand isi vad cartea in mana si citesc randurile lor rupte din suflet, autorii nu si mai pun problema aspectului estetic al cartii si mesajului ei estetic suburban nu mai conteaza,ei cazand involuntar in plasa promovarii gratuite a kitsch-ului editorial,dand avant acestor intreprinzatori care fac din editarea unei carti ce reprezinta o arta, o indeletnicire ce promoveaza si face apologia kitch-lui, retrogradand irecuzabil scopul publicarii unei carti doar la o simpla xeroxare a unor texte.
Cum oare mai putem sa oxigenam frumosul si sa dam drept la viata cartilor frumoase pe care sa le iubesti si pe ele ca si carte tiparita, nu doar pentru ceea ce este scris in ele, daca cei care patroneaza si au aceste puteri sunt ei niste persoane intreprinzatoare si de buna credinta de multe ori, dar drastic marcate de vid de educatie autentica pentru frumos, promovand atitudini si comportamente culturale discutabile in ceea ce priveste frumosul care duce la fascinatie, placere, falsificand adevaratele valori estetice ,cartea devenind un amalgam de imagini dubiose trase de pe internet fara un continut artistic profund structurat, ale caroror coperti exceleaza prin „autenticitatea Kitsch-ului”, daca pot sa ma exprim asa.
Cum putem noi in fata acestei invazii de pesudo tiparituri sa mai distingem intre frumos si urat,intre autentic si fals, intre estetic si inestetic,care sa mai fie criteriile noastre de valorizare culturala cand totul in jurul nostru se sileste sa ne faca sa devenim oameni kitsch
Asociatia Universul Prieteniei isi propune ca unul din scopurile ei esentiale sa fie promovarea frumosului,al autenticului girat de oameni de carte recunsocuti in epoca, la care noi apelam ca si indrumatori spirituali asa cum sunt scriitorii Emilian Marcu,Liviu Apetroaie,Nicolae Busuioc,Cassian Maria Spiridon,Daniel Corbu ,oameni prin mana carora au trecut zeci de mii de carti,care au publicat zeci de carti personale,sau au ingrijit mii de carti tiparite la editurile proprii sau cele la care au lucrat.
Dorim sa fim niste modelatori de suflete catre accederea la standarde nobile si a caror valoare este de netagaduit.In acest spirit incercam sa construim si emisiunile Radioului Universul Prieteniei,noi toti considerandu-ne imperfecti si perfectibili,si de aceea emisiunile acestui post vor deveni din ce in ce mai atragatoare eliberate de mesaje sonore insa sterile,imersate in metafore senzuale si exaltate, dar agasante prin faptul ca sunt repetate de 9,10 ori intr-o emisiune,dezrobite de jocuri de cuvinte artistic pronuntate dar care in fond sunt lipsite de continut temeinic structurat,sau de promo-uri stridente si angajante dar nesustinute in fapt de continutul emisiunii, care uneori este un amalgam de elucubratii compuse adevarat cu multa osteneala comerciala,dar in fapt o combinatie de idei haotice care repetate la infinit reusesc sa nu mai transmita nimic din ceea ce odata la inceput au transmis, din ceea ce odata erau apreciate ca fiind spectaculoase,dar de care ascultatorii s-au saturat datorita planeitatii si steoritipiei lor .Mai bine sa citim un poem nou punand in lectura intreaga reverberatie poetica a autorului,valorificand spatiul pe grila de program, dand dovada de asa numita „cultura media” (care privelegiaza latura emotionala a omului, nesolicitand gandirea elaborata si analitica),decat sa umplem spatiul de emisie cu mesaje auzite de sute de ori. Fiecare moderator cnsider ca trebuie sa fie propriul cenzor in asa fel incat cu cinste si demnitate mai bine sa facem o emisiune mai scurta decat avem spatiu in grila de program, daca nu am avut timp sa ne-o pregatim, mai scurta dar consistenta si spumoasa, veridica si mereu noua, din respect fata de ascultator, din respect si datorie fata de sine de a nu cadea in asa numita „betie a kitsch-ului”, adica oferta cultural artistica a propriei emisiuni sa fie autentica,aceeasi dar mereu noua.
Emisiunile Radioului Universului Prieteniei trebuie sa nu isi piarda dimensiunile profund culturale pentru care acest radio a fost infiintat,dimensiuni care apartin Asociatiei Universului Prieteniei ce sustine valorile perene,adica asa numita „cultura inalta” .

Din ciclul povestiri pentru si despre copii

Când am tocmit prieteşug cu Veselia !



De câteva zile m-am dat în bun prieteșug cu Veselia.O simt acolo înfiptă în sufletul meu, pitită după un vrej uscat de Năduf ,pusă mereu la sfadă și hârjoană cu mine.Dar uite cum s-a întâmplat:
M-a așteptat într-o dimineață cumincioară pe marginea geamului până soarele mi-a alintat genele,și m-a pupat voinicește pe obrajii mijiți de sub marginea păturii.Când a văzut că am făcut ochii mari,gata... țup ..de pe pervazul ferestrii pe umărul meu gâdilându-mă și picurându-mi în urechi numa' vorbe şugubaţe ,de mi s-au scânteiat ochii a fericire și duhul mi s-a umplut de dulce nectar.Și iacă așa a început ziua cu un boboc mare de bujor în inima mea care se deschide să arate lumii feeria tainică a oricărei zile în care sufletul meu țopăie, sărind într-un picior, minunat de câtă frumusețe nespusă și nepovestită este în lumea asta,și cât de ascunsă vederii în cotloane de inimi stă ea...
Numai un cuget vesel știe tainiţile drumurilor către inima oamenilor iar eu acum cu fiecare povestire vreau să ajung la comorile de frumusețe ale vieții...dar promit că nu am să țin secret drumul cât de greu și opintit ar fi el, și a doua oară am să vă duc și pe voi ținându-vă strașnic de mână să nu vă rătăcesc,dăruindu-vă și vouă cu drag din preaplinul Veseliei mele.
Şi iacătă aşa firul cu povestiri l-am tors cu drag la furca inimii mele, l-am răsucit pe vârtelniţa timpului,şi am pus stative de cuvinte şi amintiri,
ticluind rând cu rând scoarţe si lăicere de ziceri numai bune de gătit casa cea mare a duhului nostru.
Povestirile mele sunt de azi, de ieri ,de maine si din toate vremurile, pentru că unele dintre ele se petrec chiar acum undeva, poate aici lângă mine, poate pretudindenea, într-o firidă a timpului,s-au se pun la cale să ia drumul împlinirii mâine de dimineaţă în casa unui alt copil ,în aducerea aminte a altui adult...




Papuceii năzdrăvani



Lucia era un boţişor de fetiță veselucă și râzătoare la orice chip luminos și-ar fi trimis candelele ochilor către obrăjorul ei, bobocel de trandafir de paisprezece luni Curioasă ,atentă și interesată ,deja descoperise fascinația cărților de basme pentru copii cu frumoasele lor desene.Nănuța ei de peste țări intrând într-o librărie a rămas minunată la atâtea mândrețe de cărți care tronau pe rafturi care mai de care mai năzdravan colorate cu personaje care se umpleau de lumina și duh cum deschideai filă cu filă.Și așa alegând volum cu volum , mângâindu-le și vrăjindu-le cu dragostea ei de carte,pătruzându-le de toată iubirea și dorul ei le-a trimis fetiței să-i fie tainici și devotați prieteni de joacă,de pozne și voioșie.Și așa fost...
Fetița s-a deprins ca în fiece zi după năniţa binecuvântată și masa de dimineață să se răsfețe luându-se la hârjoană cu cărțile alea mari și lucioase din care pagină cu pagină ieșeau niște minunății,dar asta nu oricum !...Doar ce credeți !... toate aveau un ritual zilnic de examinare și delectare.
Așa bunăoară bona Marioara trebuia să așeze în mijlocul sufrageriei o pătură mare, moale și caldă ,așa ca un covor fermecat în care fetița noastră să zboare în lumea tainică a cărților ei așa de oacheş colorate.Apoi trebuia să i le pună în jur toate,toate ,așa multe cum le-a trimis nana și ea să înceapă atentă să le deschidă încet ,una câte una , așa cum degetele ei de fetiță miticuţă puteau, sărind pagini ,dar musai toate cărțile fetei trebuiau aduse acolo pe pătura roșie.Și parcă tot erau puține pentru că Luciei i se părea la inspecție că nu ar fi toate sau nu ar fi destule astea vreo 20 câte i-a trimis nana și atunci revoltată și revendicativă întindea degețelele țipând către biblioteca din hol .
Cu greu o domoleai explicându-i că acelea nu sunt cărțile ei și ca doar acelea de acolo de pe păturică ascund între filele ei pe „Mauu” sau pe „Gagaa...ga” sau pe „Bebe” sau pe „Mama” .Atâta era puterea ei de asimilare și înțelegere a desenelor acelea pline de vrajă în care zilnic musai trebuia să se cufunde ,așa carte cu carte până le deschidea pe toate.Și când ochișorii ei zgâmboiați de atâta curiozitate cădeau pe un desen de pisoi gurița ei cu patru dințișori răcnea cu putere:”Mauu Mauu Mauu ...”,că vezi Doamne parcă pisica gri a casei cu toată noblețea ei de „Albastru de Rusia” s-ar fi ascuns printre foile fildeșii ale cărților ei cu basme.Pălmuţele-i aplaudau de zor a mare fericire ,iar obrăjorul înflorea în cascade de râsete și chiuituri ,că doar uite pisica năzdrăvană ,care cam fie vorba între noi ,nu prea mai avea loc de hodină și siestă prin casă de câtva timp și mai ales de când fetița înaintând tenace de-a bușilea verifica fiece colțisor ,se uita pe sub toate draperiile ,pe sub toate dulăpioarele și mesele ,că biata pisica cu greu mai găsea vreun cotlon fără să fie dibuită de copilă.
Dar vezi dacă nu o găsea prin casă ,mare minune fu pentru Lucia când o găbozdi printre paginile cărților închipuită în fel de fel de culori și ipostaze care mai de care mai şugubaţe. De bună seamă că puterea ei de înțelegere era prea crudă să poată asculta și înțelege poveștile depănate în comoara ei de cărticele,dar atenția și grija îi sporea la fiecare călătorie pe păturica ei fermecată, prin lumea aia de copii, prinți , prințese , balauri și vrăjitoare care însuflețeau ivoriul cărților de povești.Și steluțele din ochișori scânteiau de mare încântare când chipuri de copii îi zâmbeau fericite din paginile acelea mângâiate cu atâta delicatețe de pălmulţele mici și încă neîndemânatice.Deja ea descoperise acolo prieteni pe care îi saluta zgomotos bătând din pălmuțe și strigând a mare veselie: ”Bebe Bebe....”
Cât drag și dor de copiii ascundea inimioara fetiței noastre,care fiind singură la părinți, și prea miticuţă a merge la grădiniță ,aflase ea ca în lumea asta există și alți pitici ca și ea,dar pe ei îi poți vedea ori în cărțile de la nana ,ori acolo la leagăne unde merge ea în fiecare zi,sau prin magazine uneori și pe stradă .Dar cum să jungi la ei?!..cum să mergi așa de-a bușilea ,că este greu și nu ajugi departe,să mergi cu mama de mânuță e destul de dificil că nu știu cum se întâmplă că parcă picioruţele ei călcau cu grijă ,pe vârfuri și din cauza asta tot timpul se temea să nu vie de-a berbeleacul,și așa cam era gata să se răstoarne cu burtica înainte de multe ori dacă nu o prindea mama sau bona repejor.
Cam greu mersul ăsta și culmea nu pricepea cum poate mama să ajungă la ea așa de repede când o prindea zgâlțâind cu amândouă mânuțele draperiile din hol.Off.. Doamne și ce greu ajungea la ele,că doar era mult de furcă să o pândești pe mama că nu e atentă și tu de-a bușilea să fugi repede ,repede să nu te vadă până la ușile din hol ,să te ridici în picioruțe și abia mai pe urmă să prinzi zdravăn cu amândoua mânuţele draperiile grele din mătase, harjonindu-te cu ele și amuzându-te câte de frumos fâlfâie la scuturătura de mânuțe de fetiță..Și nu trecea o minută și mama era lângă ea ,terminându-i zbenguiala şi arătându-i degețelul : „Nu-i voie ,nu-i voie ,fetița nu are voie să tragă de perdele !”...și parcă ce mai putea face!...ridica și ea degeţelul repetând gestul duios al mamei : „Nu .Nu nu-i voie !”
Ei dacă era așa de greu să ajungă repede la perdelele de la geamuri sau la draperiile din ușa sufrageriei,cum putea ea să ajungă la minunățiile cei de copii pe care îi strigă orișiunde îi vede: ”Bebe,Bebe !”... într-un acces de măreață și deplină fericire. Picioruţele îi erau încă nesigure și parcă nu avea destul curaj a se azvârli în lume, doar de mânuță cu cineva mare,ca nu știu cum se făcea : parcă nu putea călca decât pe vârfuri și mersul îi era legănat și nesigur,și talpa ei mică nu voia să se lipească de podea ci aluneca pe vârfuri bălăngănind corpușorul ei .Azi mămica a hotărât să meargă cu fetița la cumpărături și anume să cumpere o pereche de pantofiori pentru Crăciun
Magazinul scânteia de lumină și culoare și peste tot era plin de „Bebe” cu mămicile sau tăticii lor.Doamne ce splendidă încântare ,atâția „ Bebe” la un loc nici în cărțile de pe păturica fermecată nu s-au adunat,nici la leagăne nu a văzut.
Mămica răscolind rafturile veni la fetiță cu o pereche de pantofiori roșii cu fundiță. Numai prințesele din filele cărților de acasă aveau așa pantofiori.Mânuțile ei de copil de paisprezece luni prinse minunea de papucei ,iar ochișorii scânteiau a rugă la mama să îi puie în picioruțe.Mica Cenușăreasă nerăbdătoare aștepta ca mama să încalțe piciorușele cele nărăvașe care nu ascultau să meargă singure și încrezătoare,ci doar de mânuță cu mama.
Pantofiorii roșii de prințesă prinse în goacea lor picioruşele de copilă.Ce mândră suntem !...pălmuţele nu mai contenesc să aplaude a admirație ,cei patru dințișori scânteaiază în balconul obrăjorului .Suntem tare fericită .Și atâția „Bebe”sunt aicea să mă vadă....Uite ca băieţelul acela din capătul culoarului , care este mai măruț cu vreun anișor ca fetița noastră și care rămase mut de curiozitate și admiratie la veselia și fericirea Luciei.
Și pantofiorii roșii cu fundiță erau fermecați !...

Copila sări de pe scăunel ,și tălpuţele ei se lipeau vârtos de podeaua magazinului ținându-i corpușorul dârz și fără bălăngăneli de dans de balerină pe poante. Da !...cu adevarat pantofiorii erau năzdrăvani pentru că într-o clipită au dus-o pe Lucia singură lângă băiețelul care încă privea extaziat fetița gălăgioasă cu pantofiori roșii..Băiețelul subțirel și delicat avea în mânuță o mașinuța roșie și gurița lui mai țocăia așa spre amintirea vremurilor de bebeluș o suzetă oacheșă.Fetița cu pantofiorii fermecați în picioare văzându-se vrednică să meargă singură fără să fie ținută de mânuță de un om mare ,se agăță de gâtul băiețelului în cea mai grațioasă îmbrățișare. Băiețelul cu gingășie îi oferi mașinuța lui roșie așa ,ca prinos de atenție și admirație pentru primii pași făcuți de fetița cu papucei roșii cu fundiță ,ba chiar era pe cale să-i dea și suzeta lui într-o supremă ofrandă de prietenie.
Și uite așa pantofiorii roșii cu fundițe luați de mama pentru Crăciun ,cred ca au fost năzdrăvani ,de fetița noastră cum i-a încălțat a și pornit semeață a umbla singură...ori acum daca stau și mă gândesc bine poate băiețelul o fi fost de vină ,sau poate desenele acelea din cărțile de povești de la nana,unde fetițe și băieței se zbenguiesc ,se săruta și se îmbrățișează.....
Cine stie !...Nu cred că vom afla vreodată !



Scrânciobul cerului



Bogdănel, mititel şi zbenguit ,cucuiat cu coatele pe geamul balconului, scotocea în zbatere de geană cele mai îndepărtate străfunduri ale orizontului.Încovoiat peste balustradă ,nu se mai sătura a se minuna cum poate de tare să i se aprindă sufletul la atâta amar de verdeaţă întronată peste coasta de est a oraşului .Şi cum sta el aşa clipocind din nări a răsfăţ şi râzând copilăros în sinea lui ,o coardă de spaimă i se struni în inimă ...

„ Vaaaaaii ! ..unde-s rândunelele ?”
...unde-s pumnişorii ceia de copii îmbrăcaţi în frac care să hârjoneau chicotind în adăpostul văzduhului ,se zbânţuiau care încotro în încercări bizuite de plutire,şteorlicăind între ei pe sub geamuri, cercuind zarea cu firavă zbatere de aripă?
Undes-s gureşele şi obrăznicăturile care şi-au rânduit generaţii de puişori în gura de aerisire de la cămară,şi care, cum crăpa geană de ziuă, gata, erau la taifas, năzdrăvănie şi voie bună, de musai că te trezeai mort copt,oricât de somnoros ai fi fost,invidios parcă pe atâta sfădăreţ şi pricină de rândunică .
Inima băietelului nostru se făcu mică ,mică ,şi toată susurătura ceea de zâmbet şi mulţumire din suflet se adumbri cu grea tristeţe.Desigur ,doar trebuiau să plece ,...doar el Bogdănel de câte ori nu a pufnit în zori furios că l-a trezit fără vreme veselia şi dănţuiala din peretele casei, giumbuşlucăreala năzbâtioasă de copii de rândunică de sub geamurile lui şi parcă numa odată a spus.”Da nu vine el toamna !”..da uite că acum când toamna bate la geam i se umplu sufletul de tristeţe,că nu şi-a luat rămas bun,că nu a apucat să binecuvânteze cu iubirea lui sufleţelele acelea nomade veşnic îmbrăcate în frac care s-au pornit azi sau... ieri...sau ..alaltăieri , că nu a băgat de seamă când ,s-au pornit peste dumbrăvi prăvălite şi oraşe ,peste cătune şi câmpuri râpoase ,peste ape sărate de la capătul lumii, supunându-se cu smerenie răpitoare chemării către cealaltă casă a lor .
Şi inima băieţelului nostru era înecată în aspră tânguire că nu a fost priveghetor să stea de pândă că doar ştia că se apropie ziua bejeniei, şi dorea din toata inima să îi mai vadă odată în toată feerica splendoare de bufoni când se întreceau aşi lua vânt în scrânciobul cerului ,încolonaţi ca nişte soldăţei de pe un fir de cablu tv întins între două blocuri...şi ce guralivi...şi câtă flecăreală de flăcăi şi fetiţe şturlubatice care şi-au pus în minte să se încaiere cu zările într-un drum luuung... peste putinţa înţelegerii noastre de puşti .
Ochii lui Bogdan căutau străduitor măcar un puişor de rândunică, încordându-şi întreaga atenţie către orice punctişor mişcător de la zenit,zgâlţâind depărtările după măcar unul însingurat ....
Zadarnică osteneală ...oricât de departe au vânturat cerul ochii copilului ,nici zăranie de rândunea, şi parcă nu-i venea a crede că o să îi vadă tocmai la anu’ când primăvara perpetuu va zugrăvi cu trena ei iarăşi câmpurile..şi parcă îi era ciudă că nu i-a simţit că-s deja putincioşi de aşa drum..şi le dorea iarăşi sub ferestre sfada şi zburdălnicia lor de prunci fără griji proaspăt mijiţi la hotarul vieţii,şi inima-i era deja înmuiată de dorul lor.
Sufletul băieţaşului nostru se zbătea în dureroasă căinare.
Dar in oceanul acela de linişte urechile-i i se învioră la strigăt de joacă cunoscut care venea tocmai de sus...de sus...din cupola de sâneala a cerului, unde stolul cel tânăr de rândunele dădeau ultimile reprezentaţii în sala de bal a zărilor...dar erau aşa de sus...aşa de sus,că greu îi fu copilului să recunoască grăuncioarele celea de cărbune a fi pruncuşorii lui de rândunică zămisliţi pe sub streşinile balcoanelor,şi care acum îşi luase curajul să urce şi să se înfăţoşeze la tronul Domnului,cerând binecuvântare de umblet către ţările calde.
Nu vă pot spune de câtă căldură se umplu întreaga fiinţă a copilandrului ,obrajii dogorind a fericire că mai are bun prilej aşi lua rămas bun aşa cumsecade de la coconii călători în staiele lor de gală cu frac negru, care au pruncit vara aceasta în ghiduşie şi hărmălaie pe parmaclicurile blocurilor unui oraş cu orăşeni prea ocupaţi să mai plece urechea sufletului la zborul stolurilor de rândunele.
Şi de aceea mă gândesc ca azi sau mâine veţi gasi strop de răgaz să zvârliţi ochii către cicorea zărilor pentru a nu pierde cadrilul de bun rămas al tinerimii rânduniceşti zămislită în vara acestui an.

Imagine life -Acrostihuri

Irumpe in mine tradatoare, dorinta cu a ei obsesii adanci

Mi-e duhul-vuiet, turbat de valuri, risipitor sparte in stanci

Ajunsa la limanul veghii ,rabdarea –mi fuge disperata

Gonind pe cararea vietii triste ,cu neincredere intunecata

Izbita de un gand sordid,ingandurarea-n frunte mi se aseaza

Nevindecata inima-mi plange,tanjind un strop de mangaiere

Epuizata de emotii multe ,si griji ,taceri si spaime de durere

Lumina efemera a sperantei, fulgere trecatoare a scaparat

Izvor de lacrimi disperate,neobosite sufletul mi-au devorat

Fierbinti ,sarate,nestavilit suvoi s-au pravalit pe chipu-mi inocent

Evenimente ,vise,franturi de viata-in minte imi izvorasc torent

____________________________________________________

Iubesc nopţile liniştite de mai şi-nmiresmate

Mintea şi sufletu-mi se desprind de realitate

Aleargă prin vise, imagini ,senzaţii şi sunete

Grijile zilei se topesc după perdeaua de zâmbete

Invadatoare emoţii şi dorinţe se succed ispititor

Nepieritoare amintiri ţâşnesc râzând hohotitor

Eliberate zburdă,dansează,se-agaţă de primăvară

Lumina lunii cu raze alintătoare mă-npresoară

Inspir înfiorată parfumul dulce de salcâm

Fâlfâiri ,zbateri ,herghelii de cărăbuşi hoinari

Evadeaza în aer fugariţi de ai verii birjari.

______________________________________________

Iartă-mă că m-am tupilat la picioarele sufletului tău

Mută îmbrăţişare,pioase săruturi în inimă eu ţi-am dat

Alături de tine,de departe,pe aripa gândului am colindat

Ghirlande de dezmierdări ,peceţi de saruturi ţi-am înapoiat

Inocentele-ţi tâmple în gând cu dor şi drag le-am mângâiat

Nemuritoare te-am crezut şi o nici clipă nu am apreciat

Efemeritatea vieţii şi sfârşitul neândurător de apropiat.

Lacrimi zadarnice-mi brăzdează în torente obrazul acum

Infirm,pustiu ,naufragiat şi trist îmi simt destinul orişicum

Frânt mi se zbate,crâncen, sufletul, măicuţă dragă, în regrete

Eu vreau,ca chipul tău MAMA încă mulţi ani să mă desfete!

_______________________________________________

Indiscretă pândesc din dosul genei cum irumpe natura

Molatic şi temeinic se înverzeşte mândru bătătura

Au înflorit şi cornii şi zarzării îşi întind beteala

Gărgăriţe ,muşte pe toate le cuprinde hoinăreala

Ivită dintr-un somn de iarnă ,o molie ,a aripilor mătasă

Nevinovat de tandru o întinde cu graţie de crăiasă

Eterice clipe trăiesc pârguindu-mă la soarele bălăior

Linguşindu-mă,Codiţă, la picioare-mi se alintă cerşetor

Ispititor de aproape o gâză îl sâcâie sărutându-i botul

Freamătul câmpului ,geamătul vântului ,ohh ce dulce fior!

Eterna primăvară ,triumfal, înoadă pământul cu al ei fuior.

________________________________________________

Inimoasa interpreta
Margareta cea cocheta
A tradus cam confuz
Gesturile unui refuz
Incurajarile calduroase
Nehotaririle ei capricioase
Efuziunile senzationale
Litaniile lozincarde
Indescifrabilele-i standarde
Feciorelenicele-i intrebari
Epuiza ale ei "abordari

__________________________________________

Iubitoare si calina
Mieroasa ca o cadina
Altruista ,visatoare
Gentila si doritoare
Inimoasa si discreta
Naturala si cocheta
Eleganta ,rafinata
Linistita ,educata
Insistenta ,diplomata
Femeia pentru barbatul ei
Este un giuvaer daruit de zei!

________________________________________

Imensitatea găndului înfometată de amintiri

Mărturiseşte pios cu zvâcnitoare pâlpâiri

Adormite fantasme de cântec şi nostalgii.

Gavanoase cu cerceluşi,nalbe si albăstrele

Icoana Fecioarei ,cu ştergar ţesut cu viorele.

Noptiera cu dulceaţă de prune umplute cu nuci

Ecoul duios ,tărăgănat al paşilor în bătrânii papuci

Lalele şi panseluţe,portulac,busuioc, heliotrop

Incandescentă durere de dor mă-neacă potop

Fierbintele jar al aducerilor aminte mocneşte

EL- chipul bunicii duios din cerdac îmi zâmbeşte .

_________________________________________

Incerte emoţii de vis şi exuberanţă

Mă înţeapa în suflet cu ghimpe de speranţă

Ascetica-mi existenţă se răzvrăteşte crunt

Gânduri ,senzaţii,dorinţe, şuvoi mă pătrund

Iradiată de doruri nestăpânit înviate

Năstruşnica clipă mă arde cu -a ei voluptate.

Epuizată ,zâmbind cu suflet spulberat

Lucidă,şi demnă nu-mi iert că m-am aventurat

Izvorul învolburat de vis şi fericire

Furat de al vieţii rost ,a fost o închipuire...

E tristul meu destin de neimplinire

___________________________________________

Idealuri şi vise
Mărunte -i
Animă
Gheboase
Intenţii,
Nădejdi
Efemere
Livide şi terne,
Inepte pretenţii
Fâlfâietoarele iluzii

Emfaticei tale muze !...
____________________________________________

Iremediabilul a venit odata cu
Mângâierea ta discreta şi duioasa ,cu
Alintul tău fierbinte şi unduitor
Grăbind dragostea ta să se cuibărească
Insidios şi perfid în sufletul meu
Nălucile oricăror alte tresăriri

Evaporându-se fatidic în uitare
Liniştea înşelătoare a

Inimii mele topindu-se în
Flăcările mistuitoare ale
Elanului tău iubitor.

_________________________________________

Invidia-ţi antipatica
Meschină şi aristocratică
Atitudine fără echivalent
Gângav şi ipocrit comportament
Inspiri o profundă milă
Netot stupid!..vai!..mi se face silă
Erou de mare ispravă
Linguşirea ta mârşavă
Indică o fire alunecoasă
Falsă şi aventuroasă
Este chipu-nchipuit-omului nelegiuit

___________________________________________

Iarăşi m-am aruncat în vâltoarea speranţei
Mângâindu-mi inima cu vise
Amorţindu-mi suferinţa singurătăţii
Grăbind de fapt ruina sufletului meu...
Inegalabilele clipe petrecute împreuna
Nu au fost decît năluci ale imaginaţiei mele
Efuziuni ale sufletului meu însetat de iubire
Liniştea falsă a îmbrăţişării tale
Intrusă plăsmuire a minţii mele ,şi
Fiindcă azi m-am trezit la realitate
E imposibil să înţelegeţi cât de mult regret!..

_____________________________________________

Idei triste
Meschine şi confuze
Anunţă colapsul
Gândirii tale optuze!..
Istoria
Neagră
Eterna revine
Linşând
Iremediabil
Fiorul creaţiei divine
Emoţia caldă ce vrea să se nască în tine !..

__________________________________________________

Iarbă ,flori şi zumzet de gâze
Mă înfior la dorul lor
Acum rostind aceste fraze
Gândind cu duhu-amintirilor
Istovită sunt de nostalgii
Necredincioasa-mi inimă mă-nşeală
Ecoul jocului cu ghiduşii
Licoarea viselor îmi dă ameţeală
Imaterială suferinţa mea

Fură cu sârg sufletu-mi trist...

Emoţie tandră de artist !
___________________________________________

Imaginare ,ascunse şi înflacărate vise
Moravuri meschine toată viaţa-i călăuzise
Arţăgos ,zgârcit şi misogin
Guraliv ,hahalera, 'bărbat -androgin'
Individualist ,oportunist,şi indolent
Nelegiut şi fără vreun angajament
Extravagant ,exhibiţionist ,artist
Libertin ,nostim şi tupeist
Imprevizibil ,iscusit şi iscoditor
Feroce burlac cu pofte de amor
Există ,e printre noi ,priviţi-l cu umor !...
_________________________________________________

Inima mea suspină incet tânguitor,
Memoria-mi rătăceşte acuzator
Amintiri vechi adolescentine!...
Gonind încrederea în sine
Incertitudinea se cuibareşte insidios
Necredincios,..perfid,..contagios !.
Este o faţa a sufletului meu
Lividă ,mânioasă ,plângăcioasă
Irezistibil-dulce dureroasă !
Fiinţa mea optimistă de artistă
E uneori copleşită de ipostaza asta tristă !
__________________________________________

Ispăşit c-un zâmbet şăgalnic şi ispititor
M-ademeneşte cu dulce grai amăgitor
Alintător şi tandru ,dezmăţat, şoptit
Gângureşte îmbietor taina lui de-ndrăgostit
Indescifrabile dorinţe mustind de voluptate

Năpădesc fiinţa -mi dorită de-afectuozitate

Elogiile lui sunt picături de rouă

Lumină ,veselie ,palmele-amândouă

Iubitoare, tremură plăcut de fiori cuprinse

Fragmente de emoţii ,nedeslusite gânduri

Ecouri de dorinţă mă înconjoară rânduri ,rânduri.

___________________________________________

Istovită am mintea,şi vocea şi trupul ,fiinţa

Mă mistuie nerăbdarea,mă arde dorinţa

Ameţitoarei clipe când noi doi ne iubim.

Grăbeşte-te !... «licoare »cu dor să te sorbim!

Incandescente dezlănţuiri de joc şi patimă

Năvalnice suspine,dumnezeiască pantomimă

Emană din trupuri ,săruturi ,topite în jar

Liniştitoare ,celeste,îmbrăţişările tale îmi par

Impulsuri rebele ,.suspine!.. nu pot să le separ !..

Fatidic,demonic se -mplântă în suflet !

Evadăm !...în extaz,lacrimi,tremur şi zvâcnet !.. .

______________________________________________

Imagini trec în chiot vesel şi zglobiu
Mă văd într-o iarnă cu nămeţi de poveste
Adolescentă vioaie într-o vizită la Sibiu
Gheaţă , ţurţuri, cerul troiene daruieste
Idilice plăsmuiri de vis si dor neuitat
Năstruşnice jocuri,şi dans prin zăpadă
Exista toate!... şi aerul îngheţat
Laponice omături aevea ca-n baladă

Invadează şi mintea şi simturi şi suflet şi tot
Feerice clipe ,tezaur inestimabil
Evadează acum din inima-mi.. inexorabil !

____________________________________________________

Inertă într-un vechi sezlong

Mă pârguiesc la soarele ruşinos

Atinsă de al toamnei gong

Grădina mea vibrează furtunos !..

Ingenuu , doi fluturi amorezi

Nebuni dansează în neştire

Emigranţi cu aer de burghezi

Livezi cutreieră în blândă amăgire

Inocenţi , cuprind cu aripi aninate-n zbor

Fugara toamnă, în suflet ea strecoară

Eterne gânduri,vise,taine şi amor .

__________________________________________

Invadat de ambiţii şi de fala preamăririi,

Mistuit de regrete şi amarul neâmplinirii,

Afişeaza obosit şi trist -obraz schimonosit

Galerie de imagini ..a unui suflet pedepsit.

Ingrata sa viaţă tumultoasă de boem

Ne scrie azi strofa ultimului său poem.

Evocând ambiguu epoci demult trecute

Laudă în zadar meritele-i nerecunoscute.

Infama istorie nu vrea să-l aprecieze

Fereastra-i de aur refuză să se lumineze...

E chipul zugrăvit ,.. a unui ex-rege.

________________________________________

Iritată si confuză
Mofturoasă si ursuză
Antipatică si rea
Guralivă !...aşişderea

Intrigantă şi arogantă
Nebunatică -amuzantă
Enervantă şi poznasă

Laşă ,veşnic pătimaşă

Ingrată şi ambiţioasă
Furtunoasă şi geloasă
Este LUMEA nemiloasa

__________________________________________________

Imi inchipui cu mult dor
Ma alint si ma-nfior
Ametesc si simt ca zbor
Ginguritul de copil
Inocenta din priviri
Netezimea mainilor,
Energia gandurilor
Linistea imbratisarii
Istovirea asteptarii
Frenezia reintalnirii
E aprins rugul iubirii !...

____________________________________________________

In infinite si nenumarate incercari
Ma chinuiesc si fac anticipari
Arunc idei si ganduri in neant
Geniric trist ,fals-ezitant
Insapaimantata sunt de intalnire
Neinfranate-i frici nu pot da stapanire
Echidistanda asa vrea sa fiu
Livida sunt sau roz-trandafiriu
Infatisare trista deploranta
Fiindca o vizita azi am programata...
Eu la dentist merg foarte agitata !....

__________________________________________________